Aventura baloanelor, zbor de vis, lin și tandru

Niciodată nu m-am gândit cum ar fi să zbor cu balonul cu aer cald. Am visat la avioane cu reacție după ce am văzut „Top Gun”. Mi-am dorit să sar cu parașuta de la kilometri înălțime după ce am văzionat „Point Break” . Cu toate acestea, prima oportunitate care mi-a fost prezentată, a fost aventura cu balonul cu aer cald.

De zburat, am mai zburat, cu avioane comerciale! Pot spune că sentimentul de a zbura cu balonul, nu are nimic de a face cu cel cu avionul comercial. Este vorba despre un sentiment de pace, liniște, calm, combinat cu o priveliște superbă și de durată.

Aventura Baloanelor și pregătirile de zbor

Aventura a început devreme, la ora 17:00. Atunci am ajuns la SkyFunPredești, unde eram așteptați de Silviu Bratu, împreună cu echipa lui. Pentru că bătea vântul iar ceilalți bloggeri încă nu ajunseseră, am avut destul timp la dispoziție. Am început cu o baie în piscină, un joc de tenis de masă. Eram pregătiți ca de obicei și antrenați în arta vinurilor dar am așteptat cuminți, fiind interzis consumul de alcool. Am apucat să dăm iama în grătarul care ne aștepta. Cu alte cuvinte, ne-am desfătat și pregătit oarecum pentru ce urma. 

În jurul orei 19 ne-am îndreptat agale spre aerodrom, care este exact lângă locație. Un câmp, îngrădit, aflat între dealuri. Acolo, cu ghidajul lui Silviu și a echipei sale, am descărcat balonul și am început să îl instalăm. Nacela, după ce a fost pregătită cu arzatoarele, am lăsat-o pe o parte. Partea superioară a balonului, cea care face posibil zborul se numese anvelopa. Pe aceasta, am desfăcut-o în continuarea nacelei. Este o muncă care necesită foarte multă atenție. Totul trebuie aranjat într-un anumit fel. Cablurile nu trebuie încurcate și totul are rostul lui. 

Odată ce au fost pregătite, ne-am împărțit în două echipe. Una dintre echipe a fost în partea din față, lângă nacela. Ei aveau datoria de a ține ridicată partea de jos a anvelopei, pentru a o umfla cu ajutorul unui ventilator industrial. Rolul meu și al lui Cristi Nedelcu a fost cel de a ține balonul la pământ. Cu alte cuvinte, trebuia să ținem anvelopa întinsă, pentru ca atunci când se umflă, să nu o ia vântul. Iar atunci când se ridică să nu facă balans. Cristi avea deja această experiență și a fost plăcut să lucrăm în echipă la ridicarea balonului. 

Zborul propriu-zis, aventura în sine

Eu m-am înălțat după asfințit, împreună cu luna sângerie și de proporții, care lasă impresia că se poate răsturna în orice moment. Balonul cu aer cald a urcat ușor, lin, parcă noi am fi fost o pană, iar văzduhul podeaua. Eram atât de prins în ceea ce făcea căpitanul Silviu Bratu, încât nici nu mi-am dat seama când am ajuns la 30-40 de metri înălțime. Urcarea ușoară și calmă în întunericul nopții a fost de o frumusețe radiantă. Parcă timpul s-a oprit pentru o secundă, iar lumina care venea de la arzătoarele balonului strălucea ca o măreață stea pe cerul întunecat. Acestea transformau noaptea cea rece prin lumina călduroasă și multicoloră a balonului. 

Parcă întreaga experiență de câteva minute a durat o veșnicie, dar în același timp a fost prea scurtă. Mi-aș fi dorit să mai stau acolo, la înălțime, măcar pentru câteva minute în plus. Din păcate era deja târziu! Singura lumina firavă, era cea a lunii, care cu a ei viteză de mișcare încerca să ne întreacă.

Îmi doresc cu ardoare încă o urcare cu această minunăție pe care știința ne-a dăruit-o în anul 1783 și anume balonul cu aer cald!

Câteva detalii despre balonul cu aer cald

Balonul cu aer cald este cea mai veche tehnologie de zbor creată de oameni. Acesta este un tip de balon, aproape sferic și are la bază legea lui Arhimede privind forța de flotabilitate. Cu alte cuvinte, aerul cald este mai ușor decât același volum de aer rece. Din acest motiv, balonul cu aer cald se ridică de la sol când este înconjurat de aer mai rece decât cel din interiorul lui. De asemenea, cu cât este mai rece afară, cu atât este mai ușor de ridicat balonul.

Zborul cel mai ușor și plăcut se poate face pe timpul iernii. Atunci te poți ridica cu balonul oricând pe timpul zilei, tocmai datorită temperaturilor scăzute. Această este și perioada preferată a căpitanului nostru Silviu. Pe timp de vară aceasta se poate face doar aproape de răsărit și apus.

Primele zboruri cu balonul au avut loc în anul 1783 și cele mai importante au fost primele trei. Primul, a fost fără pilot sau oameni la bord, în luna iunie. Al doilea a urmat în septembrie, și a avut la bord o oaie, un cocoș și o rată. Cel de-al treilea și primul zbor uman la înălțime a avut loc pe 21 noiembrie 1783 în Franța cu doi oameni la bord.

Tradiția dictează ca fiecare zbor să fie sărbătorit prin deschiderea unei sticle de șampanie. Această tradiție datează din secolul 18, când plimbările cu balonul erau capriciul aristrocatiei franceze. De asemenea, sticlele erau făcute cadou de către căpitan, persoanelor pe al căror câmp aterizau.

Chiar dacă, prin absurd, gazul la bordul balonului s-ar termina, viteza de cădere a balonului este de maxim 5.5 m/sec. Această viteză de cădere, în acest cadru, nu prezintă un pericol pentru viața pasagerilor.

Un final fericit

Nu va imaginați că ne-am dat jos și gata. În nici un caz. Am ajutat la strângerea balonului. O muncă anevoioasă dar satisfăcătoare. Chiar dacă era noapte, strângeam la lumina farurilor, împreună cu țânțarii. A fost foarte plăcut. Mai mult de atât, compania oamenilor frumoși din cadrul ASBO a fost excelență. Echipa de la Aventura Baloanelor este minunată.

După ce am terminat de strâns și am făcut câteva poze, ne-am întors la Sky Fun să bem niște vinuri oltenești. Silviu ne-a vorbit despre experiența pe care am avut-o și ne-a felicitat cu diplome.

Tocmai pe la ora 24 ne-am luat la revedere și am plecat spre căsuțele noastre. Mulțumim încă o dată celor de SkyFunPredesti și Aventura Baloanelor pentru această experiență de neuitat.

P.S. La SkyFun au și un avion, iar de piscină cred că am menționat deja!