Erasmus+, O prima intalnire! Macedonia edition!
Se pare ca sunt o persoana foarte norocoasa! Spun asta pentru ca am avut ocazia sa vizitez, sa experimentez, sa traiesc, sa evoluez foarte mult in ultimele luni. Acest lucru mi-a adus o mare bucurie si un sentiment de apartenenta caruia ii duceam dorul. Asa am ajuns de la Ranca direct in Macedonia, in Ohrid. Povestea pe scurt!
Cum s-a intamplat?
Pe 7 August, ma intalnesc cu prietenul meu Marian Buzarnescu pentru a merge la sala. Inainte de a urca in masina imi spune foarte dezinvolt:
” Marian – A mai aparut un nou proiect Erasmus+ si un loc liber pe proiect, dar eu nu pot merge! Mai am foarte putine zile de concediu si poate mai am nevoie de ele! Te intereseaza?
Eu – Unde se tine?
Marian – In Ohrid Macedonia, si este despre antreprenoriat social. Ar trebui sa pleci pe 15 August, Duminica urmatoare, si tine o saptamana!
Eu – Perfect, ma bag. Ce trebuie sa fac?”
Imediat dupa l-am activat pe prietenul nostru foarte bun Google, care deja auzise Ohrid si se pregatea de o cautare. La prima vedere, un lac, privind mai atent insa este mult mai mult decat un lac. Este un lac atat de mare incat de abia vezi muntii de pe cealalta parte si este granita intre Macedonia si Albania. Cum sunt un mare fan al inotului si imi place nespus sa merg la mare, orice nehotarare s-a dizolvat. Asa am luat decizia de a pleca intr-o aventura.
Iar cam asta rezumeaza acest paragraf. Trebuie sa adaug si un mare Multumesc Marian!
Drumul pana la Ohrid!
Drumul nu ar fi fost atat de obositor, doar ca plecarea a fost de Sf. Maria, si a fost si ziua lui Marian. Cu ocazia zilei sale de nume am fost cu gasca la Ranca, de vineri si pana duminica dimineata (foarte dimineata pentru o duminica). Acolo nu am prea apucat sa dorm, ci doar am chefuit in stil Oltenesc.
Duminica dimeata, m-am trezit devreme si am plecat la Craiova, iar de la Craiova mi-am ridicat coechipierii si am pornit spre Ohrid, pe la Portile de Fier 2. Am ales acest drum datorita faptului ca ma asteptam ca granita la Vidin sa fie super aglomerata. Cea mai buna decizie, pentru ca prin vama de la sarbi am trecut fluierand. Nu am stat la nici o coada, primul venit, primul servit. Drumul prin Serbia in schimb a fost foarte anevoios, pentru ca jumate din ce am parcurs in Serbia era in reparatii, renovari sau reconstructii. Cred ca odata terminate lucrarile, va fi mult mai ok decat sa mergi in Macedonia prin Bulgaria.
Chiar daca din Craiova pana in Ohrid sunt vreo 700-800 de km, in functie de ruta aleasa, am ales drumul cu masina. Datorita lipsei de avioane directe am considerat ca asta ar fi alegerea cea mai protrivita. Am avut si companie pe drum, sub forma a doi profesori, foarte de treaba si deschisi la minte, fara de care toata aceasta experienta nu ar fi fost la fel si anume Carmen Raicu si Razvan Mitu! Multumesc pentru compania voastra si pentru cat de deschisi si placuti ati fost. As merge cu voi oriunde, oricand!
Pareri si impresii de inceput!
Odata ajunsi acolo, noaptea, tarziu, dupa un drum lung si obositor ne-am cazat la hotelul Daljan, de pe malul Lacului Ohrid. Cu primul pas in camere, am descoperit ca aerul comunist inca se afla acolo. Acelasi aer care il simteai la hotelurile romanesti pana prin 95′, poate chiar si mai tarziu in unele locuri. Cu toate acestea staff-ul hotelului a reusit sa compenseze prin politete, amabilitate si prin a se da peste cap pentru a ne face toate voile in aceste conditii de COVID. Un alt mare plus este ca la 50 de metri de terasa hotelului era plaja si lacul. Apa era atat de curata si calda, incat dimineata, cand ma trezeam la 6-7 saream direct in lac pentru o trezire mai riguroasa si inotam 15-20 de minute. Am avut noroc ca eram mai burtos si ma tinea la suprafata. 🙂
In prima seara am apucat sa cunoastem cateva persoane dar am cazut lemn, am dormit neintors. In camera in care trebuia sa fim 4, pana la urma am fost doar eu cu Razvan. Dimineata am facut cunostiinta cu toti ceilalti participanti, din Turcia, Spania, Ungaria, Serbia, Bulgaria si Macedonia, impreuna cu cei doi traineri sau formatori, Nikola Neskoski si Sashko Jovanov.
Zilele ce urmeaza!
In decursul urmatoarelor 5 zile am avut parte de unul dintre cele mai interesante, interactive si placute cursuri la care am luat parte vreodata. Va rog sa luati in considerare ca nu spun asta fara sa fi avut deja experienta multor alte cursuri in spate. Cursuri de ordinul zecilor, tinute de diferite asociatii studentesti, cu formatori specializati sau chiar cu CRFPA, ca sa nu mai mentionez facultatile. Trainerii au fost minunati, profesionisti, au vorbit foarte deschis si au fost alaturi de noi la fiecare pas din proiect. Pentru asta vreau sa le multumesc lui Nikola si Sasko, experienta lor ca formatori s-a facut simtita, si asta in cel mai placut si bun mod posibil.
Timpul liber si mai ales serile, am avut placerea de a le petrece in preajma unor oameni deosebiti, de diferite nationalitati, foarte deschisi la minte si la interactiuni cu persoane noi. Acest lucru m-a luat prin surprindere, mai ales cand niste pusti de 18-19 ani au inceput sa asculte Beatles, Queen, ABBA, soul music de prin anii 70′. Wow, de unde pana unde!
O parte din oamenii inediti din acest proiect.
Printre persoanele cu care am rezonat se gasesc toate nationalitatile. Abril si Sonia din Malaga, Spania; Silvija, Gina si Ilina din Croatia; Ali, Sonia si Ayça din Turcia, Razvan si Carmen din Romania; Silvija si Rafael veniti din Slovenia. Interactiunea cu toti a fost excelenta si o placere deosebita pentru mine. Sa gasesc o lume atat de diversa si atat de apropiata in gandire, asa departe de casa. Nu ma asteptam.
Trebuie sa recunosc, am fost partinitor in toata aceasta excursie cu echipa din Turcia. Acolo am intalnit o femeie frumoasa, de 22 de ani, Ayça care mi-a aprins toate beculetele din cap. O simfonie completa a inceput sa se auda in fundalul mintii mele in timp ce ma plimbam cu ea pe strazile din Ohrid, sau inotam in lac cu orele. Inteligenta, frumusetea, zambetul, gandirea si ochii ei mari caprui, mariti si mai mult din cauza lentilelor de contact, au facut zilele sa se transforme in ore, orele in minute, minutele in clipe de neuitat. Multumesc pentru asta!
Discutii in noapte si o zi memorabila!
Ca sa revin, prezentarile tarilor din fiecare seara, noaptea interculturala si alte astfel de evenimente organizate la hotel au fost extrem de placute si de frumoase. In fiecare seara se lasa cu petrecere, care mai tarziu se muta pe plaja. Berea Skopsko si vinurile Macedonene faceau parte din meniul de seara, atat la hotel cat si pe plaja.
O surpiza extraordinara, facuta de organizatori, a fost excursia pe Lacul Ohrid din penultima zi! Prima oprire a fost la muzeul din Golful Oaselor, construit pe apa. De acolo am pornit mai departe catre Manastirea Sf. Naum, unde am ajuns 25 de minute mai tarziu cu vasul. Surpriza, doi dintre coechipierii echipei din Turcia, Ali si Sonia au pierdut vaporul, dar au fost primiti pe urmatorul! Odata ce am vizitat manastirea, restul timpului l-am petrecut pe plaja si iarasi in apa. Aici in schimb plaja era cu un nisip auriu, apa la fel de curata si compania la fel de placuta.
Ultima noapte si Secret Santa!
Ultima noapte a fost cu atat mai magica pentru ca s-au dat cadourile de Secret Santa. Abril, spanioloaica energica si tot timpul zambareata mi-a facut un cadou inedit. O palarie haioasa, de plaja, si cu o vedere draguta, cu niste cuvinte care mi-au ridicat moralul instantaneu. Acum o am pe frigider, prinsa cu un magnet din Ohrid. Multumesc Abril, ultima noapte a fost excelenta datorita tie si lui Sonia!
Persoana pe care am tras-o eu la Secret Santa, un Grec care venise cu echipa Sloveniei, foarte destept si intuitiv pentru varsta lui, cu niste teluri mari si o determinare aprinsa, pe numele de Rapahel, care cred ca a fost incantat de cadoul si mai ales de ambalajul sau!(Invelit in toate hartiile posibile, de marimea unei mingi de handbal)
Pareri de final intr-un Erasmus+
Per total experienta a fost una extraordinara, educativa, culturala si mai ales interactiva. Nu am apucat sa dorm si as fi preferat sa nu dorm deloc, doar sa petrec cat mai mult timp in prezenta acelor oameni minunati, inteligenti, deschisi la nou si comunicativi. Din acest motiv am decis sa continui experienta! Cu ajutorul noii mele amice Sonia, din Malaga, Spania, am plecat direct pe un alt proiect care a avut loc in Villanueava de la Concepcion, Provincia Andalucia, Spania. Asta urmeaza in alt articol.
Multumesc asociatiilor InterAktion si Humanost, si a oamenilor care au facut acest proiect posibil. Sper sa faca mai multe in viitorul apropiat.