Piesa de teatru Paso Doble la Teatrul Marin Sorescu

A trecut cam mult timp de când nu am mai fost la teatru. Din acest motiv am fost foarte entuziasmat de această dată. Am plecat de acasă cu așteptări mari despre piesă. Și ce credeți? Nu a dezamăgit! Așteptările mele au fost depășite și piesa a fost un succes. Teatrul Național Marin Sorescu a fost primitor ca de obicei și foarte bine pregătit! 

După toată perioada de carantină, piesă sold out a însemnat sala plină, până la ultimul scaun. La intrare în teatru am văzut pâlcuri, pâlcuri de copii, cu profesorii după ei. M-am gândit că e o piesă light dar, iarăși am fost surprins extrem de plăcut, piesă având multe înțelesuri!

Despre Piesă

Este uimitor cum o piesă de teatru excelentă poate fi jucată cu o recuzita de două scaune și o masă. Nu este nevoie de diferite schimbări de scenă, recuzită complicata și diferite decoruri. Tot ce au avut nevoie a fost exact ce se vede în poza de mai sus.

   Cu toate astea, o piesă nu este doar decorul. Este o viziune a regiei, în combinație cu interpretarea actorilor, coregrafie, scenografie, imagine, lumini cât și scriitorul piesei. Totul trebuie corelat la perfecție pentru a transmite spectatorului emoții, trăiri și a da viață personajelor. Pentru a crea o conexiune cu publicul, actorii trebuie să găsească sentimentele expuse undeva în adâncul lor. În acest caz au reușit să o facă cu cel mai mare succes. 

Insider trading: Din ce am înțeles, unele părți din piesă au fost modificate de scriitor în urma discuțiilor cu regizorul. Aici se vede cât de mult contează să fii o persoană deschisă și să încerci lucrurile pe care alții ți le propun. Să știi cum să schimbi cuvintele în favoarea ta este o artă. Asta fac marii scriitori! Astfel, piesa îmbină în cel mai minunat mod posibil umorul cu drama. Este o piesă care te ține cu sufletul încleștat, dar are nenumărate momente comice. Această corelație între umor și drama este găsită și în viața noastră de zi cu zi. În schimb este mai rar întâlnită cadrul unei piese. Consider că, din acest motiv a avut un impact atât de puternic asupra publicului.

Apropo, este una din puținele piese de teatru la care nimeni nu a plecat în timpul ei! Asta spune multe, având în vedere cele cinci sau șase sute de persoane aflate în sală.

Cum decurge piesa

Avem două protagoniste pe numele de scenă Lucia și Amalia, interpretate de Oana Marcu și Teodora Colț. Lucia, este o pacientă la un spital psihiatric, iar Amalia este o studentă în ultimul an la psihologie care trebuie să îi facă o analiză.

Având o vârstă apropiată și mergând pe ideea de Transfer/Contratransfer, cele două ajung prietene. Astfel, își povesesc una alteia cea mai grea problema pe care a trăit-o. În cazul Luciei este un abuz psihologic, întâlnit foarte des la tinerii din ziua de azi. Cyber bullying-ul, trădarea încrederii și a intimității prin intemediul intenetului. Pentru Amalia, este un caz la fel de întâlnit, dar care are rădăcini mult mai vechi în cultura umană. Faptul că unii părinți sunt atât de legați de copii lor, încât, fără să vrea, le anesteziază propria identitate încercând să o impună pe a lor.

Problemele acestea sunt expuse prin diferite scene sau video, prin intermediul unui proiector. Toate acestea sunt bine corelate, chiar dacă la un moment dat nu se putea distinge scrisul din proiecție.

Piesa se încheie cu fuga Luciei de la spital, și nimeni nu mai știe nimic de ea. Amalia renunta la cariera de psiholog pentru a-și urma visul și reușește să devină propria persoană în ochii ei și ai mamei sale. Scena se termină când Amalia primește o scrisoare cu o poezie de la Lucia!

La final, actorii, împreună cu scriitorul (Cristi Nedelcu) și regizorul (Constantin Florescu), au luat un loc pe scenă și au interacționat cu publicul. Au întrebat despre care parte din piesă ne-a atins mai mult, experiențe similare și alte cazuri apropiate. Acest lucru a dus la o discuție deschisă de circa 15-20 de minute, în care publicul s-a antrenat foarte rapid și cu cel mai mare interes. 

Felul în care decurge piesa am descris-o atât de scurt, pentru a va lasă plăcerea să o experimentați pe pielea dumneavoastră.

Păreri și impresii

Consider că această piesă a atins niște subiecte foarte importante din societatea noastră. Subiecte despre care niciodată nu auzi vorbindu-se. Subiecte cu impact, care pot influența vieți și destine.

Cu riscul de a mă repeta, combinația de umor și drama din această piesă este excelentă. Din acest motiv, piesă dramatică mi-a plăcut la nebunie. Vreau să îl felicit încă o dată pe scriitorul nostru oltean, Cristi Nedelcu!

Totuși, este o piesă de teatru, și sunt câteva lucruri care nu cred că s-ar întâmplă așa în realitate. Unul face referire la cele două personaje care devin prietene, ceea ce este împotriva ideii de psihologie. A doua ar fi finalul fericit în care Amalia se îmbrățișează cu mama sa, transmițând că de acum totul este bine.  Iar a treia, scrisoarea primită de la Lucia.

Desigur, toate acestea sunt foarte frumoase ca idee, iar într-o piesă de teatru merg excelent. Așa cum a fost cazul și aici!

Pentru final, aș vrea să menționez că, aș putea să revăd această piesă cu plăcere și o a doua oară! Ar fi mai interesantă experiența cu un pahar de vin în mâna!